ÒArt terapia ar putea fi definită ca un mod simbolic de comunicare prin intermediul produselor rezultate – desene, picturi şi alte forme de exprimare – folositoare în comunicarea problemelor, emoţiilor şi stărilor conflictuale.
ÒAstfel, arta, poate fi un proces vindecător, iar produsele rezultate, comunicatoare de informaţii relevante pentru terapeut.
SCOPUL art terapiei este acela de a îmbunătăţii sau de a menţine sănătatea mentală şi emoţională a omului, prin mijloacele specifice ei - desene, picturi, sculpturi, fotografii şi orice alte forme de artă vizuală.
Diagnosticul prin Serii Desenate ( The Diagnostic Drawing Series DDS )
Diagnosticul prin serii desenate, este un domeniu al art terapiei care este corelat cu diagnosticul principalelor tulburări psihiatrice. Acesta constă într-o serie de trei desene.
În prima fază, subiecţii sunt rugaţi să deseneze ce doresc ei, folosind culori şi o coală de hârtie 18x24.În a doua fază, subiecţilor li se cere să deseneze un copac, iar în ultima fază, ei trebuie să îşi ilustreze sentimentele, starea de spirit, emoţiile, folosind linii, forme şi culori.
Acest test persupune desenarea a trei imagini separate: o casă, un copac şi un om. După ce pacientul a terminat de desenat, terapeutul îi aderseazăîntrebări de genul: „Câţi ani are persoana din desenul tău? Ce face el sau ea? Din ce este făcută această casă? Cum este vremea în acest desen?”
Desenarea casei, copacului şi a omului pot fi realizate monocromatic sau multicolor. Acest test este unul proiectiv, prin faptul că omul, copacul şi casa, reprezintă diferite aspecte, stări, emoţii, sentimente din viaţa pacientului.
În acest demers terapeutic, pacientul este rugat să deseneze un drum. E o sarcină proiectivă, revelatoare a „drumului vieţii” persoanei respective: originile sale, experienţele parcurse şi nu în ultimul rând, planurile de viitor.
Testul Arborelui, al psihologului elveţian Karl Koch), este una din principalele probe psihologice utilizate în practica din diverse domenii: educaţional, clinic, resurse umane, etc. Testul are două mari valenţe diagnostice – una proiectivă şi una metrică, de evaluare a nivelului dezvoltării mintale. Când se interpretează acest test, se ţine cont de simboloistica câmpului grafic ( amplasarea desenului), elementele expresiei grafice ( calităţile liniilor, coloratura), raporturi de mărime ale elementelor, precum şi posibilele semnificaţii ale fiecărui element în parte, în funcţie de contextul desenului, respectiv al subiectului care desenează. Prin valabilitatea cvasi-universală a legilor proiectivităţii, şi prin caracterul nespecific al demersului de cercetare, testul poate fi utilizat într-o gamă variată de domenii, cum ar fi cel educaţional, pentru investigarea unor aspecte maturizarea afectivă, sociabilitatea, aspiraţiile, dorinţele, nevoile, existenţa unor traume afective ( recente sau trecute), probleme de adaptare, decaj între dezvoltarea mintală şi rezultatele şcolare.
În acest test se pune accentul pe capacitatea de relevare a tipului şi a calităţii relaţiilor subiectului cu familia sa, prin familie înţelegand toate modalităţile de structurare a acestui tip de unitate, de la cea nucleară, continuând cu cele monoparentale, destructurate, compuse, extinse şi terminând cu cazul subiectului fară o minimă inserţie socială sau reţea de suport social.
Interpretarea desenului ţine cont de amplasarea, dimensiunea, dispunerea şi componenţa familiei, calităţile liniei, culorile utilizate şi se corelează cu observaţiile din timpul evaluării psihologice, cu rezultatele altor probe psihologice precum şi cu datele anamnestice. Utilizând capacitatea testului de a surprinde un anumit nivel de dezvoltare afectivă şi tipul mecanismelor de apărare utilizate în relaţiile obiectuale, utilizarea sa la anumite intervale de timp poate evidenţia sensul evoluţiei subiectului, acesta constituind aspectul de monitorizare în utilizarea testului.
Testul are şi valenţe terapeutice, el putând fi utilizat intr-un context de intervenţie cu toţi membrii familiei, sau doar cu pacientul singur. În acest caz, testul permite clarificarea percepţiilor mebrilor familiei asupra relaţiilor dintre ei şi a imaginilor reciproce.
Acestă probă, elaborată de Florence Goodenough, permite, pe lângă investigarea personalităţii şi evaluarea primară a nivelului de inteligenţă, evidenţiind forme de deficienţă mintală pe intervalul cuprins între 3 şi 13 ani. Aplicarea probei se poate face individual sau colectiv, caz în care se va evita copierea.
Varianta mai nouă , cunoscută sub denumirea de Goodenough - Harris Drawing Test, solicită desenarea unui bărbat, a unei femei şi a propriei persoane şi încorporează mai multe dimensiuni proiective. În vederea realizării testului, copilului i se cere să deseneze pe o foaie de hârtie un om. Se va evita orice sugestie din partea examinatorului. La orice întrebare din partea copilului, i se va răspunde : „Fă cum vrei tu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu