Poveste terapeutica pentru copii (si nu numai)

COPIII POT SCHIMBA LUCRURILE: O POVESTE PENTRU COPII

  Sigur ati auzit povestea fetitei Bucle de Aur si a celor trei ursuleti - dar ati auzit oare istoria Bunicului Urs si a celor patru ursuleti? Cand Bucle de Aur a fost in vizita, acum mult timp, erau numai trei ursulleti. Acum sunt patru - Micutul Urs, Ursul Frate mai Mare, Mama Ursoaica si Tata Urs. De la vizita lui Bucle de Aur, Bunicul Urs venise sa stea si el cu familia Urs. Era un animal batran si ramolit a carui blana se facuse gri, ale carui labe tremurau cand incerca sa manance si a carui umeri se aplecau inainte de parca ar fi obosit sa tot stea in picioare.

  Micutul Urs il iubea pe Bunicul Urs. Bunicul Urs il asculta intotdeauna cand toti erau prea ocupati sa alerge dupa miere sau cu altceva. Bunicul Urs nu spunea niciodata "Nu" cand Micutul Urs voia sa stea linistit in poala lui si sa i se spuna o poveste.... si Bunicul Urs stia multe povesti minunate.

 Micutului Urs ii era si mila de Bunicul Urs, ale carui labe tremurau atat de tare uneori, incat nu nimerea gura cu lingura si varsa terci pe toata blana. Uneori ii cadea bolul pe podeaua tare, spargandu-se si facand mare mizerie. 
  Mama Ursoaica si Tata Urs se suparau pe el. Pe langa faptul ca spargea toate bolurile pe care Bucle de Aur le facuse faimoase prin povestea ei, trebuiau sa mai si stranga dupa el. "De parca n-avem destule de facut si fara asta", se plangeau ei.
  Ursul Frate mai Mare spunea lucruri ca : "Bunicul Urs e ca o masina veche - s-a rablagit, nu isi poate aminti nimic", si radea in hohote. Micutul Urs stia ca Ursul Frate mai Mare nu voia decat sa il necajeasca, dar tot il durea si il ura pentru asta. voia sa-l ajute pe Bunicul Urs, dar ce putea face?
  

  Intr-o zi, cand Bunicului Urs ii cazuse din nou bolul, Micutul Urs s-a asezat pe podea si a adunat toate cioburile. Apoi l-a intrebat pe Tata Urs daca avea oarece lipici.

- La ce-ti trebuie lipici? a intrebat Tata Urs.

- Ca sa pot llipi la loc bolul Bunicului Urs si sa-l pastrez pentru tine si pentru mama cand eu ma voi face mare, a raspuns Micutul Urs.

  Tata Urs s-a asezat tacut in scaunul lui si s-a uitat la Mama Ursoaica, asrzata in scaunul ei. Pentru o clipa doar s-au privit unul pe celalalt. Dupa aceea, Micutul Urs a observat ca devenisera mai draguti cu Bunicul Urs. I-au cumparat un bol de plastic special pentru batrani care nu aluneca asa de usor de pe masa si nu facea mizerie pe fata de masa. Vorbeau mai mult cu el si ii ascultau povestile, chiar daca le mai auzisera si inainte. 

  Iacata, povestea noastra are un sfarsit fericit. Multumita Micutului Urs, mama Ursoaica si Tata Urs au fost mai fericiti. Ursul Frate mai Mare... ei bine, a ramas la fel ca intotdeauna. Bunicul Urs a fost cu siguranta mai fericit. Si Micutul Urs a fost mai fericit, nu-ncape indoiala.

sursa: http://leordeanloredana.blogspot.ro/